Observaţii asupra propunerilor de modificare a prevederilor art.133 din constituţie, cuprinse în proiectul de revizuire a Constituţiei României, propus de Guvernul României

    În forma propusă de Guvern, noul text al art.133 privind componenţa Consiliului Superior al Magistraturii nu respectă rigorile art.152 din Constituţie privind limitele revizuirii legii fundamentale.

    Astfel, potrivit art.152 alin.(1), nu pot forma obiectul revizuirii, printre alte dispoziţii constituţionale, cele privind independenţa justiţiei. În forma sa actuală, Constituţia României consacră principiul constituţional al independenţei justiţiei în art.1 alin(4) – Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi judecătorească – în cadrul democraţiei constituţionale; în art.124 alin.(3) – Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii; art.133 alin.(1) – Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei; art.134 alin.(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.

    Potrivit prevederilor constituţionale actuale şi aşa cum este consacrat în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în majoritatea constituţiilor statelor democratice, Ministerul Public şi corpul profesional al procurorilor nu fac parte din Puterea Judecătorească, ci, aşa cum s-a statuat majoritar în doctrină, instituţia procurorului are o natură juridică mixtă – executivă şi judecătorească, fiind apropiat în egală măsură de Puterea Executivă (sunt organizați şi funcţionează sub autoritatea ministrului justiţiei – art.132 alin.1 din Constituţie) şi de Puterea Judecătorească, parchetele fiind organizate pe lângă instanţele de judecată (art.131 alin.(3) din Constituţie). Conform prevederilor constituţionale actuale, procurorii şi Ministerul Public, prin voinţa legiuitorului constituant, fac parte din Autoritatea Judecătorească, prin plasarea dispoziţiilor alocate pentru Ministerul Public (secţiunea 2) în cadrul capitolului VI intitulat „Autoritatea Judecătorească” , constituantul optând astfel pentru o soluţie normativă ce asigură o independenţă sporită instituţiei procurorului prin comparaţie cu alternativa de a fi plasat procurorul direct sub conducerea Executivului, cum se întâlneşte în sistemul judiciar al SUA. Formalismul normativ mai rigid pare a fi mult mai potrivit pentru starea de spirit şi modul de gândire specifice poporului român, istoria acestei părţi a Europei impunând traversarea unei îndelungate perioade de normativism riguros, cu interdicţii clare, cu drepturi explicit reglementate şi definite, cu delimitări constituţionale şi legale lesne de aplicat. Dacă regula de aur a normativismului constituţional pare a fi constituţia suplă, modelul Constituţiei SUA fiind emblematic în acest sens, excepţia o dă particularitatea condiţiilor istorice şi social-economice şi politice ale unei naţiuni într-un anumit stadiu de dezvoltare al acesteia. Istoria recentă a naţiunii române, a statului român, a demonstrat că forma iniţială a Constituţiei din anul 1991 a fost prea suplă faţă de realităţile democraţiei româneşti ale celor 12 ani de existenţă a acestei Constituţii, deşi în doctrină Constituţia din 1991 este considerată, pe bună dreptate, o constituţie rigidă şi detaliată. Constituantul din 2003, receptând semnalele întregii societăţi, a lărgit sfera de reglementare a Constituţiei, a dezvoltat reglementarea unor dispoziţii preexistente ori a introdus noi reglementări, din dorinţa evidentă de a elimina echivocul din exprimările normelor constituţionale, pentru a împiedica interpretări subiective şi denaturate ale normelor constituţionale de către diferiţii actori constituţionali (autorităţile publice cu atribuţii în aplicarea normelor constituţionale). Conţinutul art.23 privind libertatea individuală este grăitor în acest sens, la revizuirea din 2003 fiind completat cu noi norme de ordin procedural specifice dreptului procesual penal, norme care în mod obişnuit nu sunt plasate în legile fundamentale. În forma propusă de Guvern, noul text al art.133 privind componenţa Consiliului Superior al Magistraturii nu respectă rigorile art.152 din Constituţie privind limitele revizuirii legii fundamentale.[...]

Descarcă documentul integral [doc] [pdf]