SOLICITARE DE RESPINGERE A PROPUNERII LEGISLATIVE CU PRIVIRE LA MODIFICAREA NORMELOR PRIVIND PENSIILE MAGISTRAŢILOR

Asociaţia Magistraţilor din România (A.M.R), organizaţie profesională naţională a judecătorilor şi procurorilor, de utilitate publică, apolitică, nonguvernamentală, după consultarea prealabilă a judecătorilor şi procurorilor la nivel naţional, solicită Plenului Consiliului Superior al Magistraturii să respingă propunerea legislativă enunţată de domnul judecător Nicolae Horaţius Dumbravă, preşedintele CSM.

1. Apreciem că preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii a încălcat dispoziţiile art. 133 alin. 3 din Constituţie, text care contribuie la demitizarea şefului din justiţie, acesta fiind practic doar un moderator al şedinţei, în întărirea spiritului de decizie colectivă în cadrul autorităţii şi nu o entitate de autoritate de sine stătătoare, distinct între membrii aleşi ai CSM. (A se vedea Revizuirea Constituţiei României : explicaţii şi comentarii, Mihai Constantinescu, Ioan Muraru, Antonie Iorgovan)

2. Apreciem că atitudinea reactivă a preşedintelul CSM se datorează unor stimuli din mediul politic şi din mass media care au avansat critici şi acuzaţii de lipsă de fermitate, de iniţiativă, cu afectarea imaginii proprii şi a Consiliului în general.

3. Iniţiativa legislativă născută peste noapte şi promovată la punctul 1 al ordinii de zi modificate a şedinţei CSM din 18 octombrie 2011, cu încălcarea normelor legale în vigoare, vine în întâmpinarea acţiunilor concertate de reconsiderare a pensiilor de serviciu cu care se pare că preşedintele Consiliului este de acord.

4. În niciun moment al elaborării, discutării şi avizării proiectului de modificare legislativă a răspunderii disciplinare a magistraţilor, preşedintele CSM nu s-a arătat preocupat de promovarea propriilor propuneri, deşi premisele pe care le invocă în fundamentarea iniţiativei preexistau acesteia.

5. Explicaţiile introductive sunt neconvingătoare, de circumstanţă, lipsite de valoare juridică; se desconsideră norme juridice consacrate în texte constituţionale şi legi organice.

6. Iniţiatorul acestei propuneri legislative ignoră prevederile art. 15 alin. 2 din Constituţie (legea dispune numai pentru viitor), iar în eventualitatea în care aceasta s-ar accepta (?!), ea nu ar fi aplicabilă „magistraţilor condamnaţi definitiv penal”, ci eventual celor care îşi vor începe cariera în magistratură sub imperiul acestei legi, ceea ce transformă „ţinta” în „avertisment”.

7. Îi sunt străine preşedintelui CSM dispoziţiile constituţionale – art.16 alin.1, art.43 alin.1 şi 2; art. 38, art.65 alin.1 lit.b din Legea 303/2004 modif., faptul că statul, conform legii 263/2010 garantează dreptul la pensie (art.1 lit.a), că acest drept este imprescriptibil, incesizabil (art.1 lit.h şi i), inclusiv pentru magistraţi, la care se referă art.3 lit.i, art.6 pct.2 din Legea 263/2010, cu implicaţiile ce le presupun drepturile copiilor, ale soţului supravieţuitor în situaţiile prevăzute de art.83-85 ale legii 303/2004. Ca şi demisia, pensionarea presupune un act unilateral de voinţă, care are un suport constituţional necondiţionat.

8. Izvorul acţiunii disciplinare vizate se află, în situaţia magistratului cercetat penal, deşi punerea în mişcare a acţiunii penale atrage suspendarea oricărei proceduri disciplinare.

9. Eliberarea din funcţie se face prin emiterea decretului prezidenţial, ceea ce face imposibil ca în afara unor raporturi instituţionale, să se exercite de către un organ sub jurisdicţia căruia nu se mai află, o acţiune sancţionatorie, cu atât mai mult cu cât chiar autorul propunerii afirmă că ea este fără finalitate: „Secţiile CSM stabilesc sancţiunea corespunzătoare (?!) fără a o aplica”.

10. În opinia iniţiatorului acestui fulminant eşafodaj juridic, acţiunea disciplinară operează şi în situaţia în care magistratul nu mai funcţionează în sistem, ea este instrumentul prin care se stabileşte sancţiunea excluderii, care însă nu se aplică din lipsă de subiect de drept.

11. Ca urmare a unei sancţiuni care nu are finalitate, nu se aplică, operează alte sancţiuni

a) privarea de dreptul la pensie reglementat prin art. 831 din Legea 303/2004,
b) restituirea sumelor încasate cu acest titlu, în condiţiile textului propus şi
c) consecinţa pozitivă a îmbogăţirii statului fără justă cauză

12. Şi aceasta în condiţiile în care, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare operează prezumţia de nevinovăţie (art. 23 alin.11 din Constituţie), care nu poate fi anihilată de o dispoziţie fără acoperire constituţională.

13. Pensia, de orice natură ar fi ea, Constituţia nu distinge – de serviciu, limită de vârstă – nu este un privilegiu, ci un drept constituţional, iar între beneficiarii ei se află şi magistraţii care nu pot supuşi, în pofida criteriilor de echitate, discriminării.

Pensia este corolarul a cel puţin 25 de ani în profesie, perioadă în care titularul acestui drept a cotizat la sistemul public de pensii. A-l lipsi de acest drept câştigat înseamnă a acredita ideea că întreaga activitate a magistratului a fost de natură infracţională, iar consecinţele practice pot fi dintre cele mai destabilizatoare pentru sistemul judiciar.

14. Asistăm la o încălcare flagrantă a art.44 alin.8 din Constituţia României prin reintroducerea pedepsei penale complementare (abrogată încă de la adoptarea Constituţiei din 1991), respectiv confiscarea parţială a averii dobândite licit şi care, potrivit art. 44 alin.8 „nu poate fi confiscată”.

15. Sancţiunea pecuniară ce excede norma penală lipseşte magistratul de singura lui formă legală de subzistenţă, situaţie exclusă ab initio de norma constituţională câtă vreme statul este obligat să asigure cetăţenilor săi fără discriminare şi necondiţionat existenţa unui trai decent.

16. Pe de altă parte, prevederile propuse ar deveni operabile faţă de magistraţii care îşi încep cariera sub imperiul acestor norme, dacă ele ar rezista din perspectiva constituţională, şi dacă n-ar constitui o încălcare flagrantă a art.1 din Protocolul 1, art.14 şi art. 1 din Protocolul adiţional nr.12, a jurisprudenţei convenţionale, precum şi a dreptului comunitar.

17. Acest regim sancţionator excesiv de represiv aplicabil discriminator magistraţilor denotă mai curând un exerciţiu de imagine şi un joc devoalat în care, prin atitudinea exprimată, să se deceleze public reformatorii de ocazie de cei care, din respectul pentru principiile care guvernează o societate democratică, nu marşează, nu sunt dispuşi să îşi asume o politică de circumstanţă prin orice mijloace, racordată de CSM la impulsurile politicianiste de moment.

18. Este firesc ca magistratul care este dovedit a fi vinovat de comiterea unei infracţiuni să suporte rigorile legii pentru că nimeni nu este mai presus de lege.

Pentru cei pentru care legea şi-a spus cuvântul şi există condamnări definitive prevederile iniţiativei nu îi privesc şi, cu toate acestea, sistemul a dovedit opiniei publice că are resursele necesare de a lua măsuri eficace din toate punctele de vedere. Pentru situaţia celor aflaţi în curs de cercetare operează prezumţia de nevinovăţie, se bucură de toate garanţiile procesuale ce izvorăsc din dispoziţiile constituţionale, chiar dacă împotriva legii, în faze procesuale nepublice, sunt deferiţi publicului, linşajului mediatic şi speculaţiilor politice cu aprobarea tacită a CSM.

Cum regulile nu se schimbă în timpul jocului sau ele vizează generaţii viitoare apreciem, în considerarea celor arătate că Plenul CSM trebuie să dea dovadă de echilibru, echidistanţă, maturitate şi, nestingherit de comentariile provocatoare din orice direcţie, de orice natură ar fi ele, să respingă solicitarea preşedintelui CSM.

Jud. conf. univ. dr. Dan SPÂNU
Preşedinte interimar al Asociaţiei Magistraţilor din România